Ana, Marți, 17.
Performăm împreună. Dans. Dans. Dans!
Ești invert–ul meu! Ultima treime a performance – ului.
Repetiție. Prima zi . Schema-hartă. Improvizăm.
Repetitie. A doua zi. Te relaxezi. Simți? Sunt aici. Ia-mă de mână!
Repetiție. A treia zi. Nu pot ajunge!
Nu i se pare grav. Practic, știi.
Seara performance-ului. Locație importantă. Mii de omeni. Zzzzz… voci suprapuse, povești sparte. Oameni care își spun diverse unii altora. Nebunie la casele de bilete. Dau toți buzna, încercând să intre pe invitații inventate. Oameni de ordine intervin brutal.
Presiune. În tâmple. Mă salută toți din ochi. Pare că mă cunosc bine cu ei. Toți așteaptă să intre. Performance. 21. Invert. Ana.
Încerc să străpung mulțimea. Înaintarea devine imposibilă. Mă zgârii de oameni și încerc s-o virez spre culise, prin sală. Masă compactă de scaune. Ochi. Doi la scaun.
Heblu. Deja? Sunt oameni la intrare! Care încercă să intre…
Reflectoare! Lumină puternică albă. Scena.
70m.
Central, apare Ana. Gazos. Din ce în ce mai evident. Stă nemișcată. Timp lung. Fixează sala.
Am ratat intrarea? Nu-mi aduc aminte!
Cum am stabilit ieri? N-ai fost.
Ana îmi zâmbește: Știi! Sunt aici!
Important e să nu ratez intrarea x. De acolo… vine de la sine.
Doar să respect marcajele. Atât!
Sunetul precedent intrării x. Sunt încă în sală!
30m.
Să cer reperele înainte de intrare? Ajungi odată în culise!
Mă târăsc, la baza gradenelor. Cadre metalice. Alunec printre picioarele oamenilor. Nu știu dacă ar trebui să-mi amintesc. Sunt aproape în culise. Proba de costume.
Rochia violet? Am schimbat-o ieri, drăgutză!
Ana îmi face semn. Vorbiți în șoapte!
Nu tulburați liniștea! Intrăm!
